Daca in epidsodul trecut am evidentiat rolul nociv pe care il poate juca hrana in ce priveste starea de sanatate, in acest articol vom vedea cum si cat de mult ne poate ajuta o alimentatie corecta. Chiar daca observatiile urmatoare sunt adresate in special bolnavilor de cancer, asta nu inseamna ca ele nu sunt valabile si in cazul celor neafectati de aceasta maladie - sa nu uitam ca prevenirea este cea mai redutabila metoda de a evita orice suferinta.
Alimentatia corecta, rationala in sensul bun al cuvantului, este acel tip de alimentatie care asigura un aport zilnic cantitativ (necesarul caloric) si calitativ (in principii nutritive) adecvat in functie de varsta, sex, activitate cotidiana (munca fizica ori intelectuala), de unele stari fiziologice (perioade ce crestere la copii, sarcina, lauza) si de situatia de sanatate a omului. Ne vom limita expunerea prezenta doar la modul de hranire a omului sufeind, mai precis la cei afectati (termen care include toate localizarile si formele de tumori canceroase). Acestia au nevoie de o alimentatie bazata pe respectarea unor principii generale nutritive, dar care tine seama si de unele particularitati, stiut fiind faptul ca unele produse au un potential cancerigen sporit (carcinogeneza alimentara, despre care am relatat in numarul precdent al revistei), iar altele anticancerigen (preventiv sau chiar curativ). Asadar hrana va trebui sa contina principiile nutritive de baza (proteine, glucide, lipide), dar si vitamine, saruri minerale, hormoni, enzime, si nu in ultimul rand, apa de calitate biochimica buna. Lipsa ori insuficienta acestora duce la perturbarea multor funcii esentiale ale organismului (digestive, renale, circulatorii, endocrine, osteoarticulare) si ulterior la aparitia unor leziuni organice, la inceput benigne, cu timpul chiar canceroase. Aparitia bolii canceroasa poate fi deci o consecinta a unei diete incorecte, carcinogeneza alimentare fiind, asa cum arata statisticile, cauza principala in peste 50% din cazuri la femei si in peste 30% din cazuri la barbati.
Elemente esentiale - mod optim de “administrare” Aportul zilnic de proteine trebuie sa fie de aproximativ 3-4 grame pentru fiecare kilogram greutate corporala. Aceste elemente trebuie procurate din carne (preferabil de pasare, vita, peste si mai putin de porc), lapte si produse lactate, oua, dar si din begetale bogate in proteine (preparate din soia, din alge, din fasole uscata). Glucidele(hidrocarbonatele) e bina sa aiba cea mai mare pondere in alimentatia zilnica (50-60%) deoarece furnizeaza majoritatea energiei neceesare proceselor metabolice si activitatii zilnice. Sussa principala de glucide trebuie sa fie reprezentata in principal de alimente de origine vegetala (grau, orez, cartofi, sfecla, fructe diverse) si doar de cateva produse de origine nonvegetala (miere de albine, lactoza din lapte). Produsele zaharoase obtinute industrial (zaharul si toate preparatele din zahar) va trebui consumate cu moderatie. Locul lor in alimentatie este preferat sa fie luat de glucoza si fructoza, continute de fructele dulci. Grasimile, desi au o valoare calorica ridicata, rolul lor nutritiv este mai redus. Sunt totusi vitale, dar pentru combaterea bolii canceroase trebuie reduse cantitativ la 40-60 g/zi , cu recomandarea ca cel putin jumatate dintre ele sa fie reprezentate de grasimi de origine vegetala (ulei de floarea soarelui, soia, masline, margarina) si restul de grasimi animale, din carne (preferabil slaba: de pasare, vita si peste). Excesul de grasimi, asa cum spuneam, este daunator sanatatii, insa excluderea sau diminuarea lor prea drastica poate fi la randu-I periculoasa, deoarece sunt suportul alimentar in transoirtul vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), indispensabile organismului. Vitaminele nu trebuie sa lipseasca din alimentatia oamenilor sanatosi si cu atat mai mult a celor bolnavi de cancer, Chiar daca nu toate au aceeasi importanta, cateva sunt absolut esentiale si trebuie consumate in canctitate mai mare si cat mai des. Este cazul vitaminelor din grupul B (B1, B2, B6) - nu in aceeasi masura B12 care, administrata excesiv sau intempestiv, poate favoriza evolutia leziunilor canceroase - si a vitaminelor A, C, E, si K, lipsa lor ducand la aparitia unor tulburari hipovitaminice caracteristice. Sarurile minerale sunt si ele bitale dar cantitatea lor variaza de la caz la caz. Unui sufeind de cancer care are si hipertensiune arteriala (multi bolnabi trecuti de varsta tineretii prezinta astfel de complicatii) ii este recomandat sa manance cat mai nesarat. Clorura de sodiu (sarea din bucatarie) favorizeaza aparitia si intretinerea bolii. Calciul, potasiul, magneziul, fosforul, sunt, de asemenea, necesare organismului, dar nu in exces. In schimb, zincul este chiar utilizat ca factor terapeutic in cancerul de prostata sau testicular. O serie de hormoni si enzime sunt aduse in organiz o data cu alimentele, o dieta corecta acoperint pe deplin nevoile zilnice Apa, desi nu contine calorii, este indispensabila vietii; nevoia organismului este invers proportionala cu varsta organismului. Din nefericire, vitala apa poate fi chiar ea factorul patogen, cauzatoare de boli benigne sau chiar maligne. Atunci cand contine un exces de minerale (nitrati, fosfati, silicati) sau elemente radioactive (uraniu) , poate genera unele forme de cancer. Apa curata de izvor (sau cea minerala imbuteliata si comercializata sub forma de “apa plata”) asigura sanatatea organismului si il fereste de severe imbolnaviri cronice. Nu uitati ca, dupa aer, apa constituie al doilea factor indispensabil, deci acordati-I importanta cuvenita!
Structura dietei zilnice este foarte importanta
Repartitia hranei in ratia alimentara zilnica trebuie facuta in functie de varsta, de starea de sanatate si de activitatea fizica intelectuala. Micul dejun (pe care, din pacate, multi oameni “il sar” pur si simplu) trebuie sa fie consistent si bogat calitativ. Masa de pranz e bine sa fie de asemenea indestulatoare (corespunzand astfel unui aspect atat calitativ cat si cantitativ), servita neaparat calda, dar nu fierbinte. Cina, mai putin consistenta, dar bogata calitativ, e indicat sa nu fie luata foarte aproape de ora culcarii, deoarece este cunoscut faptul ca stomacul incarcat impiedica somnul odihnitor. Meniul zilnic va fi intocmit variat si echilibrat. Se vor asocia mai multe grupe de alimente: produse de origine animala cu cele de origine vegetala, cele proaspete cu cele supuse prelucrarii termice, preparatele mai bogate in grasimi cu saltatele acrite cu otet, cu zeama de lamaie sau cu lapte batut. In boala canceroasa, alimentatia ca factor terapeutic trebuie sa fie cat mai apropiata de natura, sa fie fie detoterapie naturala (stiinta nutritiei care recomanda tipuri particulare de alimentatie, atat in scop terapeutic cat si profilactic). Decalogul alimentar al bolnavului de cancer Neuropatii, nutritionistii, recomanda sufeinzilor de cancer respectarea cu strictete a catorva prioncipii de alimnatatie
Sa consume cat mai des alimente asa cum se gasesc ele in natura sau cat mai aproape de forma aceasta.
Sa-si alcatuiasca mese cat mai variate, care sa necesite o prelucrare culinara minima, simpla si rapida;
Sa se bazeze pe capacitatea mentala de acceotare (agreere), dar si pe reactia organismului la alimentele zilnice permise.
Sa modifice dieta in functie de evolutia bolii (una este alimentatia in timpul chimio sau radioterapiei, alta in faza evolutiva a tumorii canceroase si alta in faza de convalescenta postoperatorie oncologica.
Sa adopte in principal o alimentatie naturala, dar sa caute ca aceasta sa aiba o actiune “blanda” asoura procesului de digestie, orecum si asupra unor functii importante ale organismului (renala, nervoasa);
Sa tina cont ca alimentatia vegetariana, bazata exclusiv pe legume, fructa (cu excluderea proteinelor) este indicata numai unor categorii de bolnavi
Sa adiote fara rezerve alimentatia ovo-lacto-vegetariana (legume multiple, lapte si produse din lapte si oua), deoarece este usoara ca proces de digestie si complet calitativ
Nu este obligatoriu sa renunte la alimentatia de tio omnivor, care include toate catergoriile de hrana, dar cu conditia ca acestea sa nu fie supuse excesiv unor procese tehnologice fizice (coacere, frigerare, fierbere) sau chimice (adaugarea de aditivi alimentari)
Sa evite produsele obtinute prin rafinare industriala (dulciuri, bomboane), deoarece exista riscul imbolnavirii produse de microorganisme
Sa renunte la alimentatia de “tip vest” care consta in produse de tip fast food (hot-dog, hamburger) si min multe dulciuri la care se foloseste zaharul ca indulcitor de baza; nu este indicata nici acestei categorii de bolnavi, dar de fapt nici oamenilor sanatosi
Rezumand, putem spune ca un bolnav de cancer nu are voie sa se hraneasca oricum si cu orice, alimentatia putindu-se dovedi o arma cu doua taisuri:
- Corect intocmita si aplicata poate fi un factor terapeutic eficient, care sa ajute organismul in lupta cu boala -Incorect structurata si anarhic abordata poate constitui un factor evolutiv agravant al bolii.
Prevenirea cancerului: 7 sfaturi pentru a vă reduce riscul
Probabil ați auzit rapoarte contradictorii despre prevenirea cancerului. Uneori, un sfat specific de prevenire a cancerului, recomandat într-un studiu, este recomandat în altul. Adesea, ceea ce se știe despre prevenirea cancerului este încă în evoluție. Cu toate acestea, este bine acceptat faptul că șansele tale de a dezvolta cancer sunt afectate de alegerile de stil de viață pe care le faci. Așadar, dacă sunteți interesat să preveniți cancerul, liniștiți-vă că schimbările simple ale stilului de viață pot face diferența. Luați în considerare aceste sfaturi de prevenire a cancerului. 1. Nu folosi tutunFolosirea oricărui tip de tutun te pune pe un curs de coliziune cu cancerul. Fumatul a fost asociat cu diferite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de plămân, gură, gât, laringe, pancreas, vezică urinară, col uterin și rinichi. Tutunul de mestecat a fost legat de cancerul cavității bucale și al pancreasului. Chiar dacă nu folosiți tutun, expunerea la fumatul pasiv vă poate crește riscul de cancer pulmonar. Evitarea tutunului – sau decizia de a nu mai folosi tutun – este o parte importantă a prevenirii cancerului. Dacă aveți nevoie de ajutor pentru a renunța la tutun, întrebați-vă medicul despre produsele pentru a renunța la fumat și alte strategii pentru a renunța. 2. Mănâncă o dietă sănătoasăDeși alegerea sănătoasă la magazin și la masă nu poate garanta prevenirea cancerului, îți poate reduce riscul. Luați în considerare aceste linii directoare:
Mănâncă multe fructe și legume. Bazați-vă dieta pe fructe, legume și alte alimente din surse vegetale, cum ar fi cerealele integrale și fasolea.
Menține o greutate sănătoasă. Mănâncă mai ușor și mai slab, alegând mai puține alimente bogate în calorii, inclusiv zaharuri rafinate și grăsimi din surse animale.
Dacă alegi să bei alcool, fă-o doar cu moderație Riscul de apariție a diferitelor tipuri de cancer - inclusiv cancer de sân, colon, plămân, rinichi și ficat - crește odată cu cantitatea de alcool pe care o consumi și cu durata de timp pe care o consumi. a băut în mod regulat.
Limitați carnea procesată. Un raport al Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului, agenția de cancer a Organizației Mondiale a Sănătății, a concluzionat că consumul de cantități mari de carne procesată poate crește ușor riscul apariției anumitor tipuri de cancer.
În plus, femeile care urmează o dietă mediteraneană suplimentată cu ulei de măsline extravirgin și amestecuri de nuci ar putea avea un risc redus de cancer de sân. Dieta mediteraneană se concentrează în principal pe alimente pe bază de plante, cum ar fi fructele și legumele, cerealele integrale, leguminoasele și nucile. Persoanele care urmează dieta mediteraneană aleg grăsimile sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, peste unt și pește, în loc de carne roșie. 3. Menține o greutate sănătoasă și fii activ fizicMenținerea unei greutăți sănătoase poate reduce riscul apariției diferitelor tipuri de cancer, inclusiv cancer de sân, prostată, plămân, colon și rinichi. Și activitatea fizică contează. Pe lângă faptul că vă ajută să vă controlați greutatea, activitatea fizică singură ar putea reduce riscul de cancer de sân și de colon. Adulții care participă la orice activitate fizică obțin unele beneficii pentru sănătate. Dar pentru beneficii substanțiale pentru sănătate, străduiți-vă să obțineți cel puțin 150 de minute pe săptămână de activitate aerobă moderată sau 75 de minute pe săptămână de activitate aerobă viguroasă. De asemenea, puteți face o combinație de activitate moderată și viguroasă. Ca obiectiv general, includeți cel puțin 30 de minute de activitate fizică în rutina zilnică - și dacă puteți face mai mult, chiar mai bine. 4. Protejați-vă de soareCancerul de piele este unul dintre cele mai comune tipuri de cancer - și unul dintre cele mai prevenite. Încercați aceste sfaturi:
Evitați soarele de amiază. Feriți-vă de soare între orele 10 și 16, când razele soarelui sunt cele mai puternice.
Stai la umbra. Când ești în aer liber, stai cât mai mult posibil la umbră. Ochelarii de soare și o pălărie cu boruri largi ajută, de asemenea.
Acoperiți zonele expuse. Purtați haine țesute strâns, largi, care să vă acopere cât mai mult posibil. Optează pentru culori luminoase sau închise, care reflectă mai multă radiație ultravioletă decât pastelurile sau bumbacul albit.
Nu vă zgâriți cu protecție solară. Utilizați o protecție solară cu spectru larg, cu un SPF de cel puțin 30, chiar și în zilele înnorate. Aplicați cu generozitate protecție solară și reaplicați la fiecare două ore - sau mai des dacă înotați sau transpirați.
Evitați paturile de bronzat și lămpile solare. Acestea sunt la fel de dăunătoare ca lumina naturală a soarelui.
5. Vaccineaza-tePrevenirea cancerului include protecția împotriva anumitor infecții virale. Discutați cu medicul dumneavoastră despre vaccinarea împotriva:
Hepatita B. Hepatita B poate crește riscul de a dezvolta cancer la ficat. Vaccinul împotriva hepatitei B este recomandat pentru anumiți adulți cu risc crescut - cum ar fi adulții care sunt activi sexual, dar nu într-o relație reciproc monogamă, persoanele cu infecții cu transmitere sexuală, persoanele care folosesc medicamente intravenoase, bărbații care fac sex cu bărbați și îngrijirea sănătății. sau lucrătorii de securitate publică care ar putea fi expuși la sânge sau fluide corporale infectate.
Virusul papiloma uman (HPV). HPV este un virus cu transmitere sexuală care poate duce la cancere de col uterin și alte tipuri de cancer genital, precum și cancere cu celule scuamoase ale capului și gâtului. Vaccinul HPV este recomandat fetelor și băieților cu vârste cuprinse între 11 și 12 ani. Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a aprobat recent utilizarea vaccinului Gardasil 9 pentru bărbați și femei cu vârsta cuprinsă între 9 și 45 de ani.
6. Evitați comportamentele riscanteO altă tactică eficientă de prevenire a cancerului este evitarea comportamentelor riscante care pot duce la infecții care, la rândul lor, ar putea crește riscul de cancer. De exemplu:
Practicați sexul sigur. Limitează-ți numărul de parteneri sexuali și folosește prezervativ atunci când faci sex. Cu cât ai mai mulți parteneri sexuali de-a lungul vieții, cu atât este mai probabil să contractezi o infecție cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV sau HPV. Persoanele care au HIV sau SIDA au un risc mai mare de cancer de anus, ficat și plămân. HPV este cel mai adesea asociat cu cancerul de col uterin, dar poate crește și riscul de cancer de anus, penis, gât, vulve și vagin.
Nu împărțiți acele. Împărtășirea acelor cu persoanele care folosesc medicamente intravenoase poate duce la HIV, precum și hepatita B și hepatita C - care pot crește riscul de cancer la ficat. Dacă sunteți îngrijorat de abuzul sau dependența de droguri, căutați ajutor profesional.
7. Obțineți îngrijiri medicale regulateAutoexamenele regulate și screening-urile pentru diferite tipuri de cancer - cum ar fi cancerul de piele, de colon, de col uterin și de sân - vă pot crește șansele de a descoperi cancerul devreme, atunci când tratamentul este cel mai probabil să aibă succes. Întrebați-vă medicul despre cel mai bun program de depistare a cancerului pentru dvs. Sursa: mayo clinic
Dintre numeroasele forme și localizări ale bolii canceroase ne vom ocupa în acest număr de cel ganglionar. Cunoscut și sub denumirile de limfogranulomatoză malignă, boala Hodgkin sau limfom Hodgkin, este destul de frecvent întalnit, în egală măsură la copii, tineri, adulți și chiar varstnici.
Este relativ usor de diagnosticat,deoarece semnul clinic evident - atat pentru medic, cat si pentru bolnav - constă în creșterea în volum a ganglionilor limfatici (adenopatie) din diverse regiuni ale corpului, dar in special din zona gîtului. Cancerul ganglionar constituie una dintre formele de boală canceroasă care, dacă este depistată precoce și tratată corect, duce de cele mai multe ori la vindecare definitivǎ.
Adenopatiile (inflamatia ganglionilor și a tesuturilor din jurul lor) pot fi produse de germeni infecţioşi (adenite inflamatorii) sau de prolifera-re tumorală (boala Hodgkin, limfosarcom, retilusarcom, mielom multiplu, limfom non hodgkinian etc.). Boala Hodgkin este însă cauza cea mai frecventă a localizării ganglionare a unui proces canceros și reprezentativă pentru tumorile maligne la acest nivel.
Semnele care trebuie sǎ vǎ îngrijoreze
Ganglionii limfatici, deşi pot fi mǎriți considerabil (chiar pană la dimensiunea unui ou de găină), nu sant dureroși, motiv pentru care, din păcate, nu snt luați în serios de unii bolnavi. Acest lucru întîrzie mult stabilirea și instituirea tratamentului. E bine de știut că ganglionii nu evoluează către ulcere și supurare şi că, de regulă, au tendință la simetrie (apar de o parte și de alta a corpului), cu mici variații de volum sau ca moment de apariţie. Daca este evidentă localizarea tumorală la ganglionii superficiali, vizibili (la gat, în axilă, în regiunea inghinală), nu înseamnă că nu sunt prinşi de boală și ganglionii profunzi, care nu se văd, dar care uneori se simt la palpare: în mediastin (în cutía toracică), în abdomen sau paraaortic. Tocmai de aceea, în astfel de cazuri, diagnosticarea este mult întarziată, iar procentul de vindecare este incomparabil mai redus. Oricum, iată cateva semne evidente, care ar fi bine să determine rapid un consult de specialitate: -cand se constată creșterea în volum a ganglionilor, indiferent în care anume regiune a corpului; -cand ganglionii sînt măriți, chiar și fără ca bolnavul să aibă o simptomatologie asociată. De asemenea, dacă persoana scade în greutate inexplicabil; cînd constată că nu-și mai poate încheia nasturele superior de la cămașă și cand gatul i s-a îngroşat inexplicabil; -cand, după unele boli infec-țioase cu afectarea ganglioni-lor (mononucleoză infecțioasă, difterie, amigdalite severe), bolnavul se vindecă aparent, dar persista sau chiar cresc in volum masele ganglionare.
Stabilirea diagnosticului si stadiului bolii Dupǎ o examinare atentă, doctorul care ia un prim contact(de regulă medicul de familie) decide de la caz la caz efectuarea unor investigaţii hematologice, microbiologice, imunologice, radiologice.In regim de spitalizare, pacientului i se va practica puncţia ganglionară pentru efectuarea adenogramei, o puncție osoasă sau, mai eficientă, biopsia ganglionară și examinarea histologică a unu-doi ganglioni extraşi printr-o incizie chirurgicală. Această ultimǎ investigatie, fără a fi complicată și fără a-i produce bolnavului o suferință fizică importantă, este singura edificatoare asupra diagnosticului de limfom Hodgkin. Stadialitatea bolii este sistematizată astfel: Stadiul I, cu afectarea unui singur grup ganglionar; Stadiul II, cu afectarea a două sau mai multe grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului (numai în torace sau numai în abdomen); Stadiul III, cu afectarea ganglionilor de ambele părți ale diafragmului (laterocervicali, toracici sau abdominali); Stadiul IV, cu manifestări extraganglionare. Fiecare stadiu este împăr-țit, la rîndul lui, în două subti-puri: A, fără manifestări generale, ci numai cu adenopatie; B, cu manifestări generale (scådere în grutate de peste 10% în ultimele sase luni, febră peste 38" C,transpiraţii nocturne) ce indică extensia bolii canceroase.
Cele mai importante mijloace de tratament Trebuie precizat de la inceput ca tratamentul bolii canceroase, indiferent de forma clinica si localizare, ste stricta specialitate. Se face în funcție de diagnostic, dar și de stadiul evolutiv. O dată stabilit diagnosticul de boală, de stadialitate și organul afectat se pune imediat problema terapiei. De precocitatea descoperirii leziunii, de corectitudinea tratamentului și de răspunsul imunologic al bolnavului depinde obţinerea vindecării. Mijloacele sunt: Tratament chirurgical, pentru înlăturarea organului afectat de procesul tumoral (splina, în cazul localizării extra-ganglionare a bolii Hodgkin). Cobaltoterapie în stadiile I A şi II A de evoluție a bolii. Tratamentul chirurgical şi cel radioterapic (cobaltoterapia) rezolvă numai problema ganglionilor tumorali din zo-na asupra căreia se intervine; nu influențează cu nimic lọcalizǎrile tumorale la distanță(metastazele). Împotriva acestora se interviņe cu medicație citostatică (sau chimioterapeutică). Chimioterapie în stadiile IIA pînă la IV B cu medicamente citostatice(Mustine, Oncovin, Vincristin, Procarbazină asociată cu Prednison). În cele mai multe cazuri, în timpul sau după tratament, bolnavii prezintǎ grețuri și vărsături, stări de rău general, căderea părului (din fericire, reveresibilă). Medicatia imunostimulanta Dacă primele trei verigi ale tratamentului complex al cancerului ganglionar sunt aplicate de medici și sub stricta lor supraveghere (chiar prin spitalizarea bolnavului), medicația imunostimulantă reprezintă o măsură terapeutică facultativă. O gamă largă de produse imunostimulante și imunomodulatoare isi gasesc utilitatea concomitent cu tratamentul sus menționat sau după încetarea acestuia, in scopul cresterii rezistentei organismului la agresiunea tumorală și a capacítății specifice de apărare. Chiar dacă efectul acestei categorii de produse nu a fost pe deplin elucidat, este bine ca pacienții să apeleze la ele, căcí se găsesc usor și pe piața românească de medicamente. Să enumerăm cateva dintre ele: Septilin (produs din extracte de plante si minerale); Echinacea (produs vegetal obţinut dintr-o plantă mult utilizată în tradiția terapeutica a indienilor americani); Cantastin (produs microbian cu efect imunomodulator și stimulant asupra sistemului imunitar. Nu vindecă boala canceroasă, ci doar ajută la consolidarea rezultatelor obţinute prin alte terapii); Shark Aid (cartilaj de rechin. Este un produs obţinut pornindu-se de la observația că rechinul, spre deosebire de celelalte animale, nu se îmbolnăveşte de cancer- poate fi eficient atat în profilaxie cat și ca adjuvant în oncologie); Uleiul de cătină albă (poate întări aparatul imunitar, mai ales cand acesta este deficitar: iarna-primăvara); Ginsengul rusesc (extractele din plantă au capacitatea de a întări sistemul imunitar, stimuland activitatea limfocitelor T4 (helper), responsabile de prăbușirea capacității imune în caz de boală canceroasă); Cordiceps (obţinut din prelucrarea miceliului unei ciuperci care trăiește în zonele foarte înalte din China. Are capacitatea de a modela și îmbunătăţi reacțiile imune ale organismului. Poate fi utilizat atit preventiv cat și curativ în boala canceroasa. Este un bun adaptogen - creste capacitatea de adaptare a organismului in conditii neprienice: stres, poluare fizica si chimica; Baraka (un extract din chimen negru. Este bun stimulator al sistemului imunitar si adjuvant in tratamentul antineoplazic)